Cultură BUCURESTI CENTENAR - Palatul Șuțu, definiția opulenței
2018-12-12 15:47:08 TV5MONDE Europe

Amalgamul de influențe orientale și occidentale promovat de societatea bucureșteană în primele decenii ale veacului al XIX-lea va fi reflectat de arhitectura vremii - uneori, cel mai de preț martor al istoriei unui popor face parte din lumea celor care nu cuvântă.

Situat în Piața Universității, Palatul Șuțu reprezintă una dintre cele mai vechi reședințe aristocratice din capitală, numărându-se printre puținele bijuterii arhitecturale rămase intacte după aproape două veacuri de la construirea sa. Ridicat în prima jumătate a secolului al XIX-lea, inaugurat în 1835, edificiul făcea notă discordantă în peisajul bucureștean, reiterând existența modelului occidental. Clădirea a luat naștere prin porunca postelnicului de obârșie greacă, Costache Șuțu, personalitate controversată a epocii: pe lângă numeroasele conflicte politice și personale în care era implicat, i se cunoștea gustul ostentativ pentru lux și eleganță. Se spune că tocmai fastul Palatului Șuțu a provocat invidia domnitorului Alexandru Ioan Cuza care, ajuns în București dupa Mica Unire din 1859, va ordona coborârea blazonului familiei de pe fațada rezidenței; la polul opus, regele Carol I participa frecvent la balurile organizate acolo.

Inițial, lucrările s-au desfășurat în conformitate cu planurile arhitecților vienezi, Johann Veit și Conrad Schwinck. Preferându-se stilul neogotic, Palatul dispunea de o intrare largă, maiestuoasă și ferestre în formă de ogivă - elemente care contrastau cu predilecția pentru formele paralelipipedice din Bucureștiul fanariot. Policandrul de alamă cu 24 de sfeșnice, comandat unui artizan austriac și instalat în 1836, este și astăzi unul dintre simbolurile consacrate ale familiei Șuțu. După moartea postelnicului, conacul intră în posesia fiului său, Grigore Șuțu și a soției acestuia - cuplul nu va precupeți niciun efort în vederea păstrării atmosferei aristocratice, iar Irina Șuțu, fostă Hagi Moscu, devine treptat sufletul Palatului.

Începând cu anii ’60, decorul său interior devine din ce în ce mai bogat, grație lucrărilor executate de celebrul sculptor Karl Storck. O scară monumentală din lemn de stejar, cu două brațe simetrice, constituie piesa de rezistență a reședinței. Este dominată de o oglindă imensă, comandată de la Veneția și sosită în Principatele Române pe Dunăre, pe un vapor cu aburi - ancadramentul îi este încununat de portretul sculptat în lemn nobil al Irinei Șuțu. Oglinda nu reflectă doar scara de acces la etajele superioare, ci și un orologiu fabricat de prestigioasa Maison Collin din Paris, cu cadran invers; astfel, se putea citi ora exactă doar contemplându-i imaginea oglindită. Nu trebuie uitată nici cupola bogat ornamentată, picturile în stil pompeian ori plafonul cu mulaje decorative, bogat colorate sau aurii.

Palatul Șuțu se va bucura acum de o veritabilă perioadă de glorie, căci până și trecătorii de rând se opreau pentru a admira păunii, pelicanii și fazanii din grădina sa. Numărul evenimentelor mondene sporește, iar intrarea principală va fi transformată într-un peron, dispunând de o elegantă marchiză din fier forjat, amplasată în 1875. Ultimele lucrări de consolidare întreprinse de Grigore Șuțu, au avut loc în 1886, sub supravegherea arhitectului francez, Paul Gottereau, care a completat ansamblul cu o seră.

Din 1956, Palatul Șuțu devine sediul Muzeului Municipiului București, în cadrul căruia vizitatorii pot admira: un portret al lui Vlad Țepeș, haine și arme din secolele XVI-XVIII, prima biblie redactată în limba română, sabia lui Constantin Brâncoveanu, fotografii ale mijloacelor de transport din veacul al XX-lea ori Zeița din Vidra, o statuetă feminină, aparținând culturii Gumelnița.

Surse: E-architecture.ro, Muzeulbucurestiului.ro, Adevarul.ro    

Material preluat de pe https://lepetitjournal.com/bucarest

Autor: Ana Maria Rosca 
 

{{ airing.blocktitle }}

 

{{airing.now.datetime }} {{airing.now.duration}} min

 

{{airing.next.datetime }} {{airing.next.duration}} min